Paleokastritsa – insula Corfu

Paleokastritsa (Palaiokastritsa) este un fost sat pescăresc din nord-vestul insulei Corfu (Kerkyra), aflat la aproximativ 25 de kilometri de capitala insulei, Corfu (Kerkyra) Town și de Aeroportul Internațional I. Kapodistrias care deservește insula, sat devenit stațiune turistică odată cu dezvoltarea masivă a turismului în Grecia. Paleokastritsa este, probabil, cea mai atractivă stațiune din Corfu, atât datorită frumuseții peisajului care îmbină înălțimile munților cu vegetație bogată cu albastrul cristalin al mării care inundă plajele celor șapte golfuri (incluzând și golfulețul fără plajă La Grotta), cât și pentru multiplele posibilități de relaxare și distracție. Stațiunea se află situată la o altitudine de 15m față de nivelul mării, aici locuind permanent aproximativ 180 de persoane. Paleokastritsa face parte din unitatea municipală cu același nume, cu o populație de aproximativ 4.000 de locuitori (conform unui recensământ din 2011) și se întinde pe o arie de aproximativ 48,4 kmp, incluzând satele Lakones, Liapades, Doukades, Skripero, Makrades, Gardelades, Aleimmatades și Krini. În Paleokastritsa se poate ajunge fie de pe mare cu ambarcațiuni mici, în golful Alipa existând un port în acest sens, fie de pe uscat, existând șosele asfaltate care fac legătura atât cu capitala Corfu Town, cât și cu stațiunile din nordul sau sudul insulei. Către toate aceste direcții există curse regulate de autobuze locale.

Din punct de vedere etimologic, denumirea de Palaiokastritsa rezultă din îmbinarea cuvintelor “palaio” = vechi și ”kastro” = castel, deci înseamnă “așezarea vechiului castel” făcând referire la Angelokastro (Castelul Îngerilor) din imediata apropiere, care, de la înălțime, domină stațiunea.

De asemenea, conform Legendelor Olimpului, Corfu se presupune a fi insula mitică a feacienilor, iar Paleokastritsa, respectiv golful Agios Spyridon, locul unde Ulise (Odiseu) a naufragiat și a întâlnit-o pe prințesa Nausicaa. Astfel, după terminarea Războiului Troian, odiseea întoarcerii spre casă a lui Ulise s-a desfășurat pe parcursul a 10 ani plini de peripeții. După vreo 7 ani de aventuri, Ulise se afla pe pluta primită de la Calipso, însă această plută a fost zdrobită furtuna puternică creată de lovitura în mare a tridentului lui Poseidon, zeul mării, furios pe Ulise. Eroul Odiseei, ajutat de o zână a mării, a reușit să ajungă înot la țărmul Insulei Feacienilor (Corfu), după care a adormit imediat, fiind epuizat de efortul pe care-l făcuse. A fost trezit într-un târziu de râsetele unor fete, printre care se afla și Nausicaa, preafrumoasa fiică a lui Alcinous, regele feacienilor, acestea aflându-se pe malul unui râu. Nausicaa s-a îndrăgostit de Ulise, l-a îngrijit și apoi l-a condus la palat și l-a prezentat părinților săi, Alcinous și Arete. Tatăl ei, impresionat de aventurile prin care trecuse Ulise, i-a oferit lui acestuia mâna fiicei sale. Ulise se pare că a refuzat, însă a primit în dar o corabie și alte cadouri cu care a ajuns acasă la el, în Ithaca. În partea vestică a golfului Agios Spyridon, sub promontoriul cu Mănăstirea Paleokastritsa, este o grotă parțial inundată și accesibilă numai dinspre mare, acesta fiind locul unde se presupune că s-ar fi iubit Ulise și frumoasa Nausicaa, iar vizavi de grotă, pe versantul estic al golfului, sunt trei mari adâncituri dreptunghiulare, reprezentând, probabil, urmele loviturii tridentului lui Poseidon. Mulți arheologi cred și azi că palatul regelui Alcinous, regele feacienilor, era amplasat pe locul unde se află azi Mănăstirea Paleokastritsa, iar râul unde Nausicaa și prietenele sale l-au întâlnit pe naufragiatul Ulise dădea în golf.

O altă versiune a legendei, spune că zeul Poseidon s-ar fi răzbunat pe Ulise, împietrindu-i acestuia corabia cu care se îndrepta spre casă, în largul apelor mării, în dreptul satului Giannades, aflându-se și în prezent o stâncă, cunoscută drept ”Petrokaravo” (în traducere ”Nava din piatră”) sau Kolouri, denumirea oficială. Organizatorii de croaziere numesc această stâncă drept ”Corabia lui Ulise”.

Totodată, cele două vestigii istorice importante din Paleokastritsa, respectiv Angelokastro și Mănăstirea Paleokastritsa, datează de la începutul secolului al XII-lea, aceasta din urmă presupunându-se că ar fost întemeiată la rândul său pe locul unei vechi fortărețe.

Atracții turistice din Paleokastritsa și împrejurimi

În Paleokastritsa și împrejurimile sale atracțiile turistice pot fi grupate în două mari categorii: obiective istorice (Angelokastro, Mănăstirea Paleokastritsa și satele Lakones și Liapades cu case și biserici vechi) și destinații pentru relaxare și distracție (plaje și golfuri, croaziere, baruri, cafenele și taverne).

Angelokastro (Castelul Îngerilor) este unul dintre cele mai importante castele bizantine din Grecia și se află pe coasta de nord-vest a insulei Corfu, în apropiere de Paleokastritsa, fiind construit în vârful unei stânci înalte de pe țărm, la o altitudine de 305 m față de nivelul mării.

Angelokastro

Accesul către Angelokastro se face pe o șosea asfaltată până la baza stâncii pe care a fost construit castelul, unde se găsește o parcare, și apoi pe jos, mergând pe niște trepte din piatră.Originea denumirii de Angelokastro nu este foarte clară, fiind adesea atribuită domniilor lui Mihail I Comnenul Ducas (Michail I Komnenos Doukas) și fiului său, Mihail II Comnenul Ducas (Michail II Komnenos Doukas), despoți al Epirului, ambii cunoscuți și drept Mihail Îngerul (Michail Angelos), castelul fiind numit după aceștia. Prima atestare documentară a castelului datează din 1272, când Giordano di San Felice a intrat în posesia lui pentru Charles de Anjou, care a capturat Corfu de la Manfred, regele Siciliei în 1267.

Din 1387 și până la sfârșitul secolului al XVI-lea a fost capitala insulei Corfu și reședința guvernatorului insulelor ionice și comandant al flotei venețiene care era staționată în Corfu.

Castelul a fost administrat de către un guvernator sau ”castelan” numit de către Consiliul Local din Corfu, acesta fiind ales din rândul nobililor din insulă.

Angelokastro nu a putut fi cucerit niciodată datorită poziției sale strategice, rezistând de-a lungul timpului numeroaselor atacuri, inclusiv marilor asedii ale otomanilor din 1537, 1571 și 1716. Castelul a format o puternică linie defensivă împreună cu castelele Gardiki și Kassiopi și cele două fortărețe venețiene din Corfu Town. Acropola castelului se află în punctul cel mai înalt, iar în partea sa sudică poate fi admirată Biserica Arhanghelului Mihail (Taxiarhis Mihail), care, probabil, a fost construită pe locul unei biserici cu trei abside din perioada creștinismului timpuriu.

În partea de est a castelului se află o mică capelă săpată în stâncă dedicată Sfintei Kyriaki (Agia Kyriaki) care a servit drept schit.

În interiorul capelei se găsesc picturi care datează din secolul al XVIII-lea și două lespezi din perioada de început a creștinismului.

În partea de vest a castelului este un cimitir cu șapte morminte săpate în stâncă în forma de corp uman ca în cazul unui sarcofag. Originea mormintelor atropomorfice nu a fost stabilită încă.

De la Angelokastro poate fi admirată Paleokastritsa în toată splendoarea sa, cu cele șapte golfuri, precum și o parte din coasta de nord-vest a insulei cu superba Mare Ionică și insulițele din imediata apropiere.

Mănăstirea Paleokastritsa sau Mănăstirea Panagia (Fecioara Mariadin Paleokastritsa se găsește în extremitatea vestică a stațiunii, fiind situată în vârful peninsulei Agios Spyridon (Sfântul Spiridon) care are o formă de deal rotunjit.

La baza peninsulei, parțial inundată de apa golfului Agios Spyridon, este grota în care s-ar fi iubit frumoasa Nausica cu Ulise, eroul homerian, la întoarcerea acestuia spre casă după Războiul Troian. Grota este accesibilă numai înot sau cu ambarcațiuni.

Accesul către mănăstire se face pe un drum asfaltat care urcă în serpentine printre livezile de măslini și chiparoși care acoperă peninsula, la baza acesteia fiind o parcare spațioasă.

Vizitarea mănăstirii este gratuită, însă se impune o ținută decentă, în special pentru femei.

Mănăstirea a fost construită în anul 1228, conform inscripției gravată pe poarta acesteia, pe ruinele unei vechi fortificații, unde, ulterior, a fost găsită o icoană a Fecioarei Maria, însă construcțiile din prezent datează din secolul al XVIII-lea. În mănăstire locuiesc 8 călugări. Mănăstirea a avut o istorie zbuciumată, fiind ocupată de către ruși, chiar dacă pentru o scurtă perioadă, în acest sens stând mărturie un tun cu stema Romanovilor, aflat pe o platformă, aproape de intrarea în mănăstire.

În timpul ocupației britanice, în secolul XIX, mănăstirea a fost transformată în spital militar. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, italienii au instalat aici un punct de control militar, iar germanii au transformat chiliile călugărilor în magazii.

La nivelul inferior se află o grădină cu arcade din piatră asemănătoare unui tunel, câteva bănci și un magazin cu măsline, ulei de măsline, săpun din ulei de măsline, vinuri, lichior și gem din kumquat, produse în incinta mănăstirii.

În magazin pot fi admirate o presă din fier și un zdrobitor cu două roți mari din piatră, instrumente tradiționale pentru prelucrarea măslinelor și obținerea uleiului.

La nivelul superior unde se ajunge urcând câteva scări din piatră se află o mică curte interioară cu o ”fântână a dorințelor”, clopotnița, biserica, o grădină plină de flori multicolore și arome, cu pisici lenevind peste tot, un muzeu, chilii și anexe. Potrivit legendelor locale, persoana care aruncă o monedă în fântână se va reîntoarce mai târziu în insulă, iar dacă aceasta își pune o dorință, ea se va împlini.

Biserica mănăstirii este o bazilică cu o singură navă, cu acoperiș din lemn. Printre icoanele deosebite ale bisericii sunt cele cu ”Sfântul Gheorghe și balaurul”, ”Judecata de apoi”, iar tavanul are sculptat ”Pomul vieții”. Cea mai importantă însă este icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare cu Pruncul.

În muzeul mănăstirii este expusă o colecție de veșminte și obiecte de cult ortodox, cărți bisericești, icoane rare bizantine și post-bizantine. De asemenea, există și curiozități: o scoică gigantică (Tridacna) și ”Monstrul mării” (posibil o balenă), o parte a unui schelet cu colți și vertebre foarte mari, prins, probabil, în secolul al XIX-lea. Muzeul are și un stand cu suveniruri și obiecte bisericești.

În exteriorul mănăstirii, în partea de vest, există un parc încărcat cu flori, palmieri și o fântână arteziană, urmat de taverna Skeloudi și ferma mănăstirii în care pot fi observate mai multe gâște care devin gălăgioase la apariția turiștilor.

Aici mai poate fi observat încă un tun identic cu cel de lângă mănăstire, însă păstrat nu în condiții la fel de bune.

Drumul continuă sub formă de potecă către un mic promontoriu, numit dealul Agios Nikolaos (Sfântul Nicolae) și la un moment dat se bifurcă în două direcții la capătul cărora se află două cruci mari metalice, ambele iluminate noaptea. La una dintre cruci există o troiță în formă de biserică ortodoxă grecească, iar la cealaltă cruce, un steag al Greciei.

Din ambele locuri pot fi admirate peisaje idilice cu Marea Ionică, stânca Skeloudi și coasta de nord-vest a insulei, incluzând Angelokastro, Bella Vista și golfurile Ampelaki și Agios Petros.

Bella Vista reprezintă un punct de belvedere de pe muntele Araki care domină Paleokastritsa situat în apropiere de satul de munte Lakones (aproximativ 1 km), în direcția către satul Makrades, accesul aici făcându-se pe o șosea asfaltată dinspre ambele sate.

Aici există câteva vile și taverne, dintre care cea mai cunoscută e Golden Fox, un restaurant cu terasă și piscină cu acces liber.

De la Bella Vista poate fi admirată întreaga Paleokastritsa în toată splendoarea sa (una dintre cele mai impresionante panorame văzute vreodată), stânca Skeloudi, coasta insulei din dreptul satului Liapades până în zona plajei Iliodoros sau Liniodoros, stânca ”Corabia lui Ulise”, precum și Angelokastro. Datorită acestui lucru, Bella Vista e un important obiectiv pentru autocarele care fac turul insulei.

Lakones este un sat tradițional situat pe muntele Araki, la o altitudine de 180 de m față de nivelul mării, exact în dreptul stațiunii Paleokastritsa. Are o populație de aproximativ 500 de locuitori, iar accesul către sat se face pe un drum asfaltat, atât dinspre Paleokastritsa, cât și dinspre Makrades. Se spune că Lakones ar fi cel mai vechi sat din insula Corfu, datând din perioada bizantină și ar fi și singurul sat vizibil de pe mare (din motive de securitate, respectiv atacuri ale piraților, satele din insulă au fost întemeiate în locuri ascunse vederii de pe mare). Lakones este un sat tradițional, liniștit, cu unele case datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Biserica Agios Nikolaos (Sfântul Nicolae) din sat are o clopotniță forte veche. Înainte de sat și în acesta se găsesc prăvălii cu artizanat și produse tradiționale.

În partea centrală a satului se află o mică piațetă din care se desprind câteva ulițe extrem de înguste, unele în trepte.

Tot din partea centrală a satului, coboară până la Paleokastritsa, pe o distanță de circa 2 km, Cărarea Măgarilor (Donkey Path).

Lakones este străbătut de un drum important care unește stațiunea Paleokastritsa de partea nordică a insulei. Este singura stradă destinată traficului auto care, deși nu se intersectează cu nimic, are câte un semafor la fiecare capăt al satului care reglementează circulația auto în regim de sens unic. La aceste semafoare se poate aștepta și câte 10 minute. Prin sat, drumul este extrem de îngust, el fiind proiectat inițial doar pentru a circula pe el un măgar încărcat cu două samare.

Liapades este un sat tradițional, cu o populație de aproximativ 1.000 de locuitori, amplasat deasupra golfului cu același nume, la capătul văii Ropa, la o distanță de aproximativ 4 km de Paleokastritsa.

Și în Liapades o parte din case datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, iar în centrul satului, într-o piațetă, se află biserica Sfânta Anastasia, construită pe la 1600, ce merită vizitată pentru picturile de acolo.

În timp ce Lakones oferă o panoramă incredibilă asupra Paleokastritsei, Liapades completează cu cele aproximativ 15 plaje mici, sălbatice și ascunse din apropiere. La unele se poate ajunge doar pe apă (plajele Paradise sau Chomi, Kamari, Stelari, Giali), la majoritatea însă, se poate ajunge pe jos, urmând cărările printre măslini și chiparoși (plaje precum Rovinia, Klimatia, Limni sau Porto Limni, Iliodoros sau Liniodoros).

Plaja Liapades sau Gefyra este cea mai mare plajă din zonă, având o lungime de 100 de m și fiind încadrată de stânci acoperite cu verdeață. Este compusă din nisip și pietriș și se află la o distanță de 1-2 km de satul Liapades. Aici există câteva spații de cazare, magazine și taverne. Pe plajă se pot închiria șezlonguri și umbrele, dar și bărci cu motor sau canoe. Tot aici turiștii se pot îmbarca pe bărci-taxi care îi vor purta spre plajele ascunse și grotele din zonă. Totodată, reciful Liapades reprezintă una dintre cele mai bune zone pentru scufundări, cu o bogată viață marină și grote care merită explorate.

Plaje și golfuri

În Paleokastritsa majoritatea plajelor sunt din nisip și pietriș, excepții făcând Agios Spyriodon care are în componență numai nisip. Toate golfurile din zona Paleokastritsei reprezintă zone bune pentru snorkeling sau scuba-diving.

La Grotta (Grota) este un golf mai mic, fără plajă, situat în partea estică a stațiunii, mărginit doar de peretele stâncos abrupt.

Denumirea de ”La Grotta” provine de la faptul că în peretele stâncos există o mică grotă și cum zona a fost și este vizitată de mulți italieni (insula Corfu fiind foarte aproape de Italia), locația a primit numele în limba italiană.

Aici există La Grotta Bar (Barul Grota) amenajat în respectiva grotă care funcționează de la sfârșitul anilor ’60. Se spune că încă din acea perioadă barul a fost frecventat de multe celebrități, printre care actorii Sophia Loren sau Marcello Mastroianni. Și în prezent La Grotta Bar este locul de unde televiziuni din Italia transmit emisiuni în direct de tip petreceri pe plajă.

Accesul către La Grotta Bar se face coborând de la șoseaua principală care străbate stațiunea 142 de trepte din ciment în care au fost presărate pietricele la turnare. La Grotta Bar are în dotare câteva terase dispuse pe 3-4 niveluri unde în afară de mese și scaune sunt și canapele și fotolii confortabile, inclusiv câteva șezlonguri. Aici există și o trambulină pentru sărituri în apă și o parâmă legată de una din stâncile înalte care mărginesc golful, cu ajutorul căreia amatorii de senzații tari se pot cățăra pe stâncă și apoi sări de la înălțime în mare. Tot aici există amenajat pe un ponton plutitor un centru de închirieri bărci cu motor.

Practic, turiștii au tot ce le trebuie pentru o zi de relaxare și distracție: muzică, băuturi de toate felurile, locuri pentru bronzat, piscină naturală pentru sărituri și scăldat, plimbări de agrement cu barca cu motor. La Grotta Bar este frumos iluminat noaptea, lucru vizibil chiar și de pe șoseaua principală, fiind locul unde turiștii pot petrece seri de neuitat.

Plaja Agia Triada (Sfânta Treime) din golful cu același nume este o plajă din nisip și pietriș, situată între golfurile La Grotta și Platakia, deservind în principal hotelul Akrotiri, care se află construit pe o peninsulă ascuțită ce mărginește golful la est și sud.

Accesul către plajă se poate face fie pe o șosea asfaltată care coboară către plajă în dreptul barului Akron, fie pe niște trepte de la hotelul Akrotiri, fie pe niște trepte care coboară din șoseaua principală pe lângă câteva vile în dreptul barului Poseidon. Este o plajă organizată cu șezlonguri și umbrele de închiriat și două baruri cu terase: Poseidon și Akron, care are în dotare și o piscină.

La Agia Triada există Centrul de Scufundări Achilleon și un centru de închirieri bărci cu motor. De aici pot fi luate bărci-taxi către grotele și plajele izolate din apropiere, accesibile doar de pe mare.

Plaja Platakia din golful cu același nume e o plajă îngustă din nisip și pietriș, situată între Agia Triada și Alipa, formată din două porțiuni despărțite de o construcție lăsată în paragină ce pare a fi fost o tavernă cu terasă. Este o plajă parțial organizată, existând câteva șezlonguri și umbrele pentru închiriat doar în porțiunea mai mică, dinspre Agia Triada, numită și plaja Spiros, aici ajungându-se coborând niște scări de la șoseaua principală unde se află un indicator improvizat pe care scrie: ”To the lovely beach”. În cealaltă porțiune, din dreptul tavernelor Horizon și Belvedere care se termină în marginea golfului pe care sunt construite taverna Dolphin și vila Dini (Athena), plaja nu este amenajată, accesul către această zonă făcându-se pe niște trepte care coboară de la vila Dini și taverna Dolphin.

Plaja Alipa din golful cu aceeași denumire, situat între Platakia și Agios Spyridon, este o plajă mică din nisip și pietriș, aflată lângă taverna Alipa. Aici pot fi închiriate câteva șezlonguri și umbrele. Accesul pe plajă se face direct din șoseaua asfaltată care coboară în port. În golful Alipa există portul stațiunii amenajat cu pontoane din beton. De aici se poate pleca în croazieră cu Yellow Submarine, Nautilus sau alte bărci închiriate sau se pot lua bărci-taxi către grotele și plajele izolate din apropiere, accesibile doar de pe mare.

Plaja Agios Spyridon (Sfântul Spiridon) este cea mai mare, cea mai organizată cu șezlonguri și umbrele de închiriat, cea mai ușor accesibilă, dar și cea mai aglomerată plajă din Paleokastritsa. Este singura plajă numai cu nisip și se află în golful cu același nume, mărginit de două mari peninsule cu contur rotunjit, golf situat între Alipa și Agios Petros. La plajă se poate ajunge direct din șoseaua asfaltată aflată lângă ea. În imediata apropiere se află o parcare mare unde opresc și autocarele care fac curse regulate pe insulă, aici fiind chiar capăt de linie. În spatele tavernei Yialos, situată la capătul golfului Agios Spyridon mărginit de peninsula care se învecinează cu golful Alipa, se află un teatru de vară în formă semicirculară, unde au loc, probabil, diferite evenimente artistice.

În golful Agios Spyridon se pot închiria de pe un ponton hidrobiciclete și alte ambarcațiuni mici, putându-se astfel vizita grota în care s-ar fi iubit Ulise și Nausicaa și alte grote din zonă, sau se pot lua bărci-taxi către grotele și plajele izolate din apropiere, accesibile doar de pe mare.

Vizavi de grotă, pe versantul opus al golfului, pot fi observate trei mari adâncituri dreptunghiulare, reprezentând, probabil, urmele loviturii tridentului lui Poseidon.

La Agios Spyridon se poate face tratament cu peștii sanitari din apă. Spre deosebire de saloanele cosmetice unde se plătește ca să fii „mâncat” de pești, în apa plajei Agios Spyridon acest lucru este gratuit. Pur și simplu, cu ajutorul unor fărâmituri de pâine, peștii sanitari cenușii, probabil din specia Garra Rufa, și alții verzui și negricioși, sunt atrași către cel care-i ademenește și, după ce acesta se liniștește puțin în apă, încep să examineze cu interes picioarele lui și apoi să îl ciugulească și să îl piște, creând o senzație puțin stranie.

Plaja Agios Petros (Sfântul Petru) se află în golful cu același nume situat între Agios Spyridon și Ampelaki.  La plajă se poate ajunge din parcarea cea mare, fiind lipită de aceasta. Este o plajă din nisip și pietriș, unde pot fi închiriate șezlonguri și umbrele. Aici există un centru de sporturi nautice unde se pot închiria hidrobiciclete și alte ambarcațiuni mici, dar și se pot face plimbări pe banane și colaci remorcate de șalupe. Golful este și un loc foarte bun pentru scufundări, fie snorkeling, fie scuba-diving. De pe această plajă pot fi admirate minunate apusuri de soare (care se pot observa și de pe dealul Agios Nikolaos unde se află și Mănăstirea Paleokastritsa), mirajul soarelui scufundându-se în apa mării fiind greu de descris în cuvinte.

Plaja Ampelaki sau Ambelaki se află într-un mic golf cu aceeași denumire, învecinat, aproape lipit de Agios Petros, accesul către plajă se făcându-se pe un drum asfaltat care pornește de la șoseaua principală din dreptul hotelului Apollon.

Este o plajă din nisip și pietriș, parțial organizată cu șezlonguri și umbrele. Aici există Ampelaki Boats, un centru unde se pot închiria ambarcațiuni mici și se pot face plimbări către Kastelli și Mikro Kastelli, două plaje accesibile numai de pe mare, aflate în dreptul Angelokastro.

La Ampelaki există și Korfu Diving, primul centru de scufundări din Europa, care funcționează neîntrerupt din 1963 și care, din 2014, s-a unit cu Achilleon Diving Center. Zona de maxim interes pentru scufundări este în largul golfurilor Ampelaki și Agios Petros, acolo unde se găsește și stânca Skeloudi, locuri vizate și de vasele cu hublouri submerse tip Yellow Submarine sau Nautilus.

Pe plaja Ampelaki, considerată cea mai liniștită plajă din stațiune, poate fi ascultat sunetul pietrelor rostogolitoare (Rolling Stones) dat de mișcarea pietrișului în urma spargerii valurilor mării la țărm.

Croazieră cu Yellow Submarine

Yellow Submarine (Submarinul Galben) e un vas special construit pentru croaziere subacvatice, având aproximativ 15 m lungime și 4 m lățime, care poate transporta până la 50 pasageri.

Vasul prezintă o punte inferioară submersă cu hublouri mari, dreptunghiulare, din sticlă securizată prin care se pot observa peisajele subacvatice: vegetația și fauna marină mediteraneeană, stânci cu forme ciudate, grote misterioase și chiar vestigii din antichitate.

Denumirea de ”submarin” e oarecum improprie, Yellow Submarine fiind mai mult un vas cu fund de sticlă, întrucât el doar plutește, nu se scufundă niciodată în totalitate ca un submarin veritabil, spre deosebire de Sindbad Submarine din Hurghada, Egipt, care are hublourile rotunde și se scufundă până la 25 de metri adâncime.

De asemenea, nici peisajele subacvatice din Marea Ionică nu se compară cu cele din Marea Roșie, fiind mult sub acestea și când zic asta știu ce spun.

Deși compania constructoare a lui Yellow Submarine și-a început activitatea în 2009, în plină criză economică, afacerea a prosperat treptat, astfel că, dacă în 2013 exista o singură ambarcațiune care opera în zona golfurilor din Paleokastritsa, în 2015 erau deja două vase aproape identice în golful Alipa.

De asemenea, tot în 2013, aceeași companie a mai dat în folosință încă o ambarcațiune care a început să opereze pe lângă coastele insulei Rodos, anunțând că în anul următor va exista un astfel de vas și în insula Zakynthos.

Îmbarcarea pe Yellow Submarine se face din portul din golful Alipa, cursele fiind în sezon din oră în oră în intervalul orar 09:00 – 19:00, plus una la ora 21:00, despre care unii spun că ar fi cea mai spectaculoasă. Durata unei croaziere e de aproximativ 50 de minute (30 de minute pe punte, 20 de minute in interior), iar costul ei era în septembrie 2013 de 10 euro pentru adulți și 5 euro pentru copii.

Yellow Submarine are un căpitan, Nemo, care este pus tot timpul pe glume, la bordul submarinului fiind, totodată, multă veselie și muzică, nelipsind, bineînțeles, melodia ”Yellow Submarine” a formației The Beatles. Pe toată durata croazierei căpitanul furnizează turiștilor informații în limbile engleză și greacă prin difuzoarele cu care e dotat submarinul.

Traseul submarinului cuprinde, în principiu, cele 7 golfuri din jurul Paleokastritsei, însă el mai poate diferi, în funcție de cât de agitată e marea, numărul de turiști și de cheful căpitanului.

Astfel, după plecarea din golful Alipa, submarinul trece prin golful Platakia și se îndreaptă către golful Agios Spyridon începând să ocolească peninsula dintre golfuri. Face apoi o scurtă oprire aproape de capătul peninsulei, moment în care căpitanul atrage atenția asupra unei stânci semănând a cap de maimuță (sau de leu după alții) pe care o numește King Kong, stâncă care se află în apropierea ruinelor unei vechi biserici, Agios Georgios (Sfântul Gheorghe).

Tot la această oprire căpitanul indică și o grotă parțial inundată aflată la baza stâncii, cu denumirea de Agios Nikolaos (Sfântul Nicolae), grotă unde ambarcațiuni mici pot pătrunde în interior.

Mergând apoi paralel cu malul peninsulei unde turiștii se pot delecta cu stâncile cu forme ciudate de pe țărm, submarinul ajunge în golful Agios Spyridon și, după ce face slalom printre hidrobicicletele care fac plimbări în zonă, se îndreaptă către stânca Skeloudi, trecând prin golful cu același nume din dreptul peninsulei pe care e construită Mănăstirea Paleokastritsa. În această zonă turiștii pot admira pe lângă alte stânci cu forme ciudate și grote parțial inundate și peisaje cu mănăstirea și cele două cruci metalice văzute de pe mare, dar și cu muntele din depărtare pe care se află Angelokastro, Bella Vista și satul Lakones.

În apropierea stâncii Skeloudi turiștii sunt invitați să coboare pe puntea submersă a vasului unde, prin hublourile mari, au șansa de a explora fantastica lume acvatică: stânci de diferite forme, alge, arici de mare, steluțe de mare, bancuri de pești și, dacă au noroc, crabi și chiar caracatițe.

În zona stâncii Skeloudi există scufundată chiar și o statuie albă cu aspect de zeiță antică. Statuia nu reprezintă o relicvă veritabilă, fiind pusă special acolo pentru a încânta turiștii, după cum și bancurile de pești sunt atrase către vas aruncându-li-se hrană de pe puntea superioară.

Totul ține de marketing și se pare că atât grecii, cât și egiptenii stau bine la acest capitol.

La întoarcere, submarinul se îndreaptă către golful La Grotta sau, dacă nu îi mai permite timpul ori așa consideră căpitanul, merge doar până în golful Agia Triada, străjuit de peninsula pe care se află hotelul Akrotiri. Apoi, trecând prin golful Platakia, revine în portul din golful Alipa.

Pe drumul de întoarcere turiștii pot admira în largul mării, în dreptul satului Giannades, stânca despre care legenda spune că ar fi ”Corabia lui Ulise”, pietrificată de către zeul Poseidon.

Croazieră cu Nautilus

Nautilus e un vas cu motor de mare viteză, un iaht modern și elegant care îți creează senzația unei croaziere de lux.

Are pe fund, Blue Eye, un hublou oval de aproximativ 2 x 3 metri din sticlă securizată care oferă turiștilor o vizibilitate de până la 20 metri adâncime, cu un câmp de vedere de până la 13 m lățime, pe un unghi de până la 170 de grade în ape de mică adâncime.

În jurul acestui mare hublou există o banchetă circulară din piele de culoare albă cu capacitate de aproximativ 16 locuri pe care turiștii pot ședea confortabil și privi spectacolul mirific din adâncuri. Toate acestea sunt și pe puntea superioară, care are o copertină, vasul putând fi condus din ambele locuri, fiind dotat cu motor și schimbătoare de viteze fabricate de Volvo.

De asemenea, pe puntea superioară există două măsuțe cu banchete din piele albă având o capacitate de aproximativ 12 locuri, unde turiștii se pot răcori cu băuturi sau chiar pot lua masa.

Există două tipuri de croaziere pe care le face Nautilus: una al cărei traseu include toate golfurile din Paleokastritsa și alta care cuprinde doar 4 din cele șapte golfuri ale stațiunii, plus coasta insulei dintre plajele Liapades și Paradise, cu oprire pentru baie și bronzat la cea din urmă.

În septembrie 2013, prima variantă costa la fel, respectiv 10 euro pentru adulți și 5 euro pentru copii, și avea cam același traseu cu cel al lui Yellow Submarine, cu o mică diferență că la întoarcere s-a făcut o oprire de aproximativ 10 minute pentru o baie în mare. Plecările se făceau din oră în oră, începând cu 09:30 și terminând cu 18:30, eu și soția mea prinzând o ofertă care includea în preț și vizitarea acvariului din golful Agios Petros. Noi am luat cursa de la ora 17:30, care s-a dovedit a fi și ultima pe ziua respectivă din lipsă de clienți și am avut un fel de tur privat, pentru că în afară de noi doi, au mai fost pe vas doar încă două perechi de turiști, de origine asiatică, care fie veneau de la serviciu, fie erau într-o vizită oficială, pentru că erau îmbrăcați ca pentru birou, nu ca noi, în ținută pentru plajă.

În această croazieră, căpitanul lui Nautilus ne-a indicat și o stâncă în formă de cămilă, aproape de stânca Skeloudi, pe cere nu o observasem în croaziera cu Yellow Submarine. De asemenea, celălalt marinar grec de pe vas a pescuit o steluță de mare pe care soția mea a avut bucuria să o țină în palmă.

Acvariul din golful Agios Petros conține o frumoasă expoziție de pești exotici și alte vietăți marine, precum și o serie de reptile, șerpi și șopârle. Vizitarea acestuia costa 6 euro, deci ne-am bucurat că am făcut o alegere bună achiziționând-o la pachet cu voiajul cu Nautilus.

Cea de-a doua variantă costă dublu și se desfășoară astfel: se pleacă din golful Alipa, cu o scurtă oprire la stânca în formă de cap de maimuță sau de leu, se navighează către plaja Paradise sau Chomi, unde se face o oprire de aproximativ 30 de minute pentru baie și bronzat, timp în care se poate admira mai de aproape stânca din larg numită ”Corabia lui Ulise”, iar apoi pe drumul de întoarcere se merge paralel cu țărmul cu diferite formațiuni stâncoase și grote inundate trecând prin dreptul plajelor Iliodoros sau Liniodoros, Kolias, Limni, Klimatia, Rovinia, Liapades sau Gefyra și apoi a golfurilor La Grotta, Agia Triada, Platakia și Alipa.

Unități de cazare

În Plaleokastritsa oferta de cazare este generoasă acoperind o varietate mare de preferințe și de posibilități materiale: de la un camping situat în partea estică a stațiunii, aproape de intersecția cu drumul care urcă către satul Lakones, la multe vile cu camere cu autogospodărire (cu chicinetă în dotare), până la hoteluri, cele mai cunoscute fiind: Paleo ArtNouveau**** (fost Paleokastritsa) de lângă golful La Grotta, Akrotiri Beach**** de lângă golful Agia Triada, Odysseus*** lângă golful Platakia, Zefiros*** și Apollon*** lângă golful Agios Spyridon.

Rezervarea se poate face prin agențiile de turism, prin internet sau prin telefon direct la unitatea de cazare. Multe din hoteluri și vile au piscină proprie sau acces la o piscină din apropiere.

Baruri, cafenele și restaurante

Chiar dacă Paleokastritsa este mai liniștită față de stațiunile din sudul insulei Corfu (de exemplu Kavos) vizate îndeosebi de tinerii dornici de zbenguială nocturnă și aici există numeroase baruri, cafenele și taverne, unele lângă mare: Acapulco, La Grotta, Poseidon, Akron, Dolphin, Alipa, Gran Aladino, Nikos, Smurfs (în prezent Yialos) și Vrachos Palaiokastritsa.

Majoritatea localurilor din Paleokastritsa au meniuri pentru toate gusturile, semnalizate prin panouri vizibile de la stradă, și oferă frecvent programe culturale specifice insulei (dansuri, cântece), precum și karaoke.

Mare ne-a fost uimirea mie și soției mele când, într-o seară din sejurul petrecut în septembrie 2013, am auzit răsunând puternic în stațiune melodia ”Mare e lumea” cântată de către Costi Ioniță chiar de la terasa hotelului Paleo ArtNouveau, unde petrecea de zor un grup de englezi. Spun că am fost uimiți profund, însă în sens negativ, întrucât nu ne-am putut imagina că vom asculta manele românești chiar și în insula Corfu, noi dezaprobând total acest gen de muzică.

Magazine și bancomate (ATM)

În Paleokastritsa nu există hipermarketuri, nici măcar supermarketuri de mărimea Mega Image, Lidl, Profi sau Penny, ci doar minimarketuri, afaceri de familie, bine aprovizionate și cu prețuri decente, unde turiștii pot găsi tot ce le trebuie pentru a-și pregăti masa în locațiile cu autogospodărire, dar și produse locale care pot fi folosite ca suveniruri, de exemplu lichioruri, fructe confiate și dulcețuri din kumquat, vinuri, măsline marinate și condimentate. În aceste magazine pot achiziționate și articole de plajă, inclusiv echipament pentru scufundări. Există chiar și un magazin de bijuterii, Meandros, situat lângă hotelul Paleo ArtNouveau.

În privința ATM-urilor, în 2013 în Paleokastritsa acestea erau în număr de trei: unul al Emporiki Bank (preluat de Aplha Bank) situat în parcarea magazinului Aris aflat vizavi de campingul de la intrarea în stațiune, al doilea al Citibank la magazinul de bijuterii Meandros de lângă hotelul Paleo Art Nouveau și al treilea al ATE Bank (preluat de Piraeus Bank) vizavi de sediul poliției, lângă hotelul Zefiros din golful Agios Spyridon.

Centre închirieri auto-moto și bărci cu motor

Nu există foarte multe centre de închirieri auto-moto în Paleokastritsa, în afară de Island și Nikos, care închiriază mai mult vehicule pe două roți, fiind doar George Michalas și Spiros Michalas, doi frați care dețin cele mai mari companii de acest gen din zonă.

Primul este axat doar pe segmentul auto-moto și are două centre aflate la șoseaua principală, unul lângă taverna O Meraklis, iar celălalt lângă magazinul Aris, aproape de campingul din stațiune.

Cel de-al doilea se ocupă cu închirieri atât auto-moto, cât și de bărci cu motor, având patru centre de acest din urmă gen: pe câte un ponton în golfurile La Grotta, Agia Triada și Alipa și unul la intersecția dintre șoseaua principală și cea care coboară către barul Akron de pe plaja Agia Triada.

Personal am închiriat câte un ATV atât de la Spiros, cât și de la George și pot spune cu certitudine că George avea în septembrie 2013 ATV-uri, scutere și mașini mai puțin rulate și mai îngrijite decât Spiros și făcea reduceri mai bune dacă închiriai pentru mai multe zile. Ca să nu mai spun că era însurat de ani buni cu o româncă, ambii purtându-se cu noi foarte frumos auzind că suntem români, deci tot respectul pentru ei.

Cu ATV-ul închiriat de la Spiros mi-am stricat ziua de plimbare făcând o pană pe spate și fiind la un pas să ne răsturnăm într-o curbă în timp ce coboram pe drumul nepavat către plaja Myrtiotisa.

E adevărat că a fost și vina mea că m-am luat după un compatriot, cazat în același loc cu noi, care mi-a zis că Spiros are ATV-uri modificate de la 50 cm3 la 80 cm3 și că urcă mai bine pe pante și nu m-am uitat mai atent la pneuri ca să văd cât sunt de uzate. După ce l-am sunat vină sau să trimită pe cineva să rezolve pana, a început să ne certe la telefon că nu am avut grijă de minunatul lui ATV, iar ulterior a durat o oră până a sosit la fața locului cu o camionetă. Apoi, în loc să ne fi adus un ATV funcțional cu care să ne vedem în continuare de drum, cum ar fi fost civilizat, după alte apostrofări, ne-a urcat ATV-ul în camionetă și ne-a dus împreună cu el la mama naibii unde știa el o vulcanizare ca să rezolve pana. Toată distracția a mai durat încă o oră și, după ce s-a rezolvat pana și am preluat din nou ATV-ul, când l-am rugat să ne prelungească ziua de închiriere cu cele două ore pierdute, a zis că nu se poate, că nu-l interesează problemele noastre. Deci, nu recomand nimănui să închirieze ceva de la Spiros.

Referitor la alte centre de închiriat bărci cu motor, mai există Corfu Explore Boats în golful Alipa, Ampelaki Boats aparținând familiei Yiannis și Marina Agathou în golful Ampelaki și unul în golful Agios Spyridon.

Peisajele sale mirifice având masive stâncoase și culmi înverzite de chiparoși, palmieri, plante citrice sau măslini, flori multicolore, în antiteză cu golfuri cu apă cristalină, grote și stânci impresionante unde viața marină e extrem de bogată și unde ambarcațiunile de toate tipurile sunt la ele acasă, vestigiile istorice, tradițiile populare, precum și gazdele primitoare, toate acestea contribuie la farmecul de necontestat al stațiunii Paleokastritsa, conferind turiștilor petrecerea unor momente de neuitat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *